24
oct.
În artă, iarna, vara, cu atât mai mult primăvara, sunt încărcate de pitoresc. Toamna este picturalul absolut. Toamna, sufletul se transformă în pasăre migratoare, se răsucește în sine spre „țările calde”, își caută locul de iernat, în care să-și repertorieze amintirile, cuibărindu-se în căldura lor. Dacă ar exista acel studiu promis despre evoluția privirii în portret de-a lungul istoriei artei, portretul care ar reprezenta toamna ar avea privirea întoarsă spre el însuși. Nu știu cum s-ar putea figura lucrul acesta. Mă întreb și cum ar putea fi interpretat un asemenea rol în fața unei necruțătoare camere de luat vederi. Încă…
